We Own The Night (2007)

Pe la jumătatea filmului mi-am dat seama că sunt (parţial) într-o povestire de genul „fiului risipitor”.  Genul acesta de povestiri captivează înadată, deoarece este ceva în noi ce ne face curioşi despre dramele altor familii.

Familia cu pricina este alcătuită dintr-un tată, şef la poliţie (Burt Grusinski jucat de Robert Duval) şi doi fii (fiul mai mare, Joseph, jucat de Mark Wahlberg, poliţist de frunte, călcând pe urmele tatălui său; fiul mic, Bobby, jucat de Joaquin Phoenix, oaia neagră).  Bobby a lepădat numele de familie al tatălui şi l-a adoptat pe cel al mamei, de Green.  În timp ce tatăl său şi fratele mai mare se străduiesc să lupte împotriva corupţiei, vânzătorilor de droguri, crimelor, Bobby este manager de bar de noapte pentru un rus, reprezentant al mafiei ruseşti (Marat Bujayev jucat de Moni Moshonov).  Bobby duce o viaţă de plăcere alături de prietena sa foarte sexy, Amada (Eva Mendes): băutură, distracţii, glume, râset, dans şi ocazional, consum de droguri.  Barul lui Bobby este de fapt cartierul general al unui mare distribuitor de droguri, Vadim (Alex Veadov), nepot al protectorului lui Bobby, bătrânul Bujayev.

Joseph este decorat de Poliţie, şi cu ocazia aceasta se organizează o petrecere la care este invitat şi Bobby.  Între cei doi fii sar scântei pe care tatăl încearcă să le stingă.  Aflăm cu această ocazia că poliţia va face un raid la barul lui Bobby.  Ceea ce se şi întâmplă, ocazie cu care nu se găsesc droguri dar Vadim este confruntat de către Joeseph, şi Bobby arestat pentru scandal.  La „închisoare” Bobby este rugat de tatăl său să-I informeze despre acţiunile lui vadim.  Bobby refuză.

Vadim promite să se răzbune pentru afront şi într-o noapte se produce un atentat asupra lui Joseph care-l lasă aproape mort, cu un glonte în cap.  Bobby află de la Vadim că el este în spatele atentatului asupra lui Joseph, dar în acelaşi timp, Vadim îl invită să I se alăture în acţiunea de a aduce droguri în ţară.  Sângele apă nu se face.  Bobby acceptă să devină informator pentru poliţie şi este de acord să I se alăture lui Vadim.  Cu un microfon secret asupra sa, ascuns într-o brichetă, Bobby se duce la cartierul general al lui Vadim, urmărit din umbră de poliţişti.  Vadim suspectează ceva, Bobby rosteşte fraza care va aduce poliţia la faţa locului şi poliţiştii încep razia.  Vadim este arestat, Bobby va depune mărturie împotriva acestuia şi astfel, cu viaţa în primejdie, intră sub protecţia poliţiei.

Vadim scapă din închisoare în preajma procesului său, află unde e ascund Bobby, atacă convoiul de maşini de poliţie şi cu ocazia aceasta, tatăl lui Bobby este omorât.  Bobby intră de urgenţă în poliţie pentru a-şi răzbuna tatăl.  Programul de protecţie îl alenează pe Bobby de Amada, care îl părăseşte când acesta se alătură poliţiei.

Bobby ajută poliţia să descopere o mare tranzacţie de droguri, ocazie cu care se fac o mulţime de arestări, Bobby îl omoară pe Vadim şi bătrânul Bujayev este arestat: el era „il capo di tutti capi”, adică cel ce aducea drogurile în SUA ascunse în blănuriel cu care făcea el comerţ.

Cu toate că nu este jucat extraordinar de bine (Phoenix este sub capacităţile sale, Duval nu are un rol frontal, Mendes apare doar periodic şi scurt), filmul captivează şi te ţine „în priză” de la început la sfârşit.  În ciuda unor scene incredibile şi greu de înghiţit (cum de nu ştia nimeni că Bobby este fiul şefului poliţiei?  Cum de a reuşit să evadeze Vadim?  Cum a reuşit el, cu o singură maşină să elimine poliţia cu 3-4 maşini?) filmul e ok.

Ceea ce nu este OK este faptul că există multă vulgaritate, scene obscene şi violenţă în film.  Dar acestea sunt compensate de felul în care a regizat James Gray acţiunea: crima este secundară prim-planului relaţiei dinamice dintre tata şi doi fii.  Lui Bobby I se desface caracterul bucăţică cu bucăţică.  Lupta tatălui şi a fratelui (acum 20 de ani, când are loc acţiunea filmului poliţia newyorkeză avea înscris pe maşinile lor motto-ul „we own the night”, adică, noi stăpânim noaptea, ca o încurajare de sine în lupta împotriva criminalităţii din cartierele New York-ului) îl lasă rece pe Bobby, până când cei de partea cărora a ales el să trăiască îi atacă familia.  Atunci intervine o frumoasă şi încurajatoare loialitate care trece dincolo de orice sacrificiu pentru a face dreptate şi a aduce răzbunare.

Dau filmului două stele din patru doar pentru că nu m-a pierdut din cauza unui scenariu lipsit de fluiditate şi din cauza unor scene ce au părut la o analiză mai adâncă decupate şi lipite una lângă alta cam stângaci.