The Chorus – 2004

Regizorul Christophe Barratier şi scenaristul Philippe Lopes-Curval au creat un film pentru toţi iubitorii de happy ending, de povestiri lacrimogene şi pentru cei ce cred că, în cele din urmă, binele învinge răul.

Povestirea se întâmplă în Franţa anilor de după al doilea război mondial, într-un internat de băieţi.  Unii au fost plasaţi acolo de părinţi ce nu i-au putut creşte singuri, şi unii sunt orfani.  Internatul are puţin personal.  Acesta se roteşte cu viteză mare, în afara directorului Rachin (François Berléand) care este un zbir insensibil, brutal, cu o palmă ce plezneşte fără milă, şi cu o atitudine dură faţă de toţi, inclusiv faţă de cei ce muncesc în internat.  Filmul începe cu un celebru dirijor (Pierre jucat de Jean-Baptiste Maunier) care cu ocazia îngropării mamei sale primeşte vizita unui fost amic din copilărie.  Ambii au fost găzduiţi la internat şi acum îşi reamintesc de o perioadă din copilăria lor, prin intermediul memoriilor unui supraveghetor de la Internat, Clément Mathieu (Gérard Jugnot) care a sosit la internat cu o valiză plină de partituri muzicale şi care a alcătuit un cor de copii.

Clément este un muzician ratat, care eşuează în serviciul acesta ca-n ultima şansă a vieţii.  Aici este între ciocan şi nicovală: pe de o parte, este directorul şcolii, bruta, iar de cealaltă, copiii care sunt răi, nedisiplinaţi, obraznici, jucând personalului feste care pot avea efect mortal, bătându-şi joc unii de alţii şi de toţi.  Clément are metode de educare diferite.  În aparenţă, el se alătură copiilor contra directorului, dar în realitate, încearcă să le dea de lucru cu scopul de a-i abate de la obiceiurile lor.  Le propune să cânte.  După un scenariu încercqat în atâtea filme şi reuşit, Clément reuşeşte în tentativa sa.  Ba chiar copii ajung să-l îndrăgească pe Clément şi când acesta este în cele din urmă concediat, unul dintre copiii cei mai tineri se duce după el.  Clément îl va creşte şi acum el este prietenul lui Pierre, cel ce aduce jurnalul cu memoriile.

În scenele din internat Pierre este unul dintre personajele principale.  Clément îi descoperă vocea de înger, îi frânge încăpăţânarea, o convinge pe mama acestuia să-l dea la academia de muzică, şi de fapt Clément se îndrăgosteşte de mama lui Pierre, deşi aceasta nu-i împărtăşeşte sentimentele.

Istorisirea aceasta va inspira pe orice privitor.  Chiar dacă ai văzut alte filme după aceeaşi reţetă, şi de la început deduci sfârşitul, călătoria ta spre final va fi plăcută.  Două stele şi jumătate din patru.