Cum nu am mai urmărit de mult filme cu „Columbo” aproape că am uitat de Peter Falk. Casa de producție „Interscope Communications” mi l-a readus în memorie pe detectivul cârcotaș în „Roommates”. Bazat pe o formulă care are întotdeauna succes (cel puțin emoțional) – acea de a creea sau confirma în cel ce privește sentimente nobile, înălțătoare – filmul portretizează ultimii 30 de ani ai unui bătrân care trăiește până la vârsta de 107 ani.Acțiunea începe la 1963 în orasșul Pittsburg. Fiul și nora lui Rocky Holeczek mor iar în urma lor rămâne un băiețel de vreo șase ani. Desigur că există opțiunea plasării copilului într-un orfelinat, dar Rocky, în vârstă de aproximativ 77 de ani, decide unilateral că el va crește orfanul. Bunicul este plin de „noduri” – obiceiuri, clișee, excentricități – dar reușește să intre în inima copilului care vine să locuiască cu bătrânul în modestul apartament al acestuia.
De meserie brutar, Rocky va munci pentru a întreține nepotul la școli. Băiatul va merge la facultate și va ajunge medic. Rolul matur al băiatului (Michael) este jucat nu prea convingător de D.B. Sweeney. Acțiunea se mută pentru o vreme în Columbus, unde Michael este medic rezident. Aici el primește vestea că apartamentul buniucului va fi demolat și că bătrânul nu vrea să îl părăsească, deși nu mai are nici apă curentă nici electricitate, și toți vecinii au fost deja evacuați. Michael îl convinge pe bătrân să se mute cu el în Columbus, unde Michael locuiește într-o casă împreună cu niște studenți chinezi (damn communists, după aprecierea lui Rocky).
Vremurile de odinioară se repetă, bătrânul veghind încă o dată asupra lui Michael și a devenirii acestuia. Michael cunoaște la spital o funcționară de la serviciile sociale (Beth, rol jucat iarăși neconvingător de Julianne Moore) de care se îndrăgostește și cu care se căsătorește împotriva voinței bătrânului Rocky și a mamei lui Beth (Ellen Burstyn). Cei doi soți au doi copii, și întreaga familie trăiește în aceeași casă cu bunicul, care intervine mereu în stilul lui caracteristic de câte ori vrea.
Tragedia apare din nou în film: Beth moare și rămâne întrebarea cine îi va îngriji pe copii. Mama lui Beth îi vrea ea (măcar pentru o vară), Rocky îl convinge pe Michael că regula este că familia trebuie să aibă grijă de familie. Acesta a fost exemplul oferit de el și asta a vrut să îl învețe pe Michael. Michael înțelege, va îngriji copiii, Rocky nu a trăit în zadar, acum poate muri liniștit.
Deși scris și regizat după o rețetă predictibilă, filmul reușește să lase un gust plăcut în inima privitorului și poate face ca unii mai înclinați sensibilității să verse chiar și o lacrimă sau două. Există destul de mult umor în rolul lui Falk ca să construiască punți peste momentele mai încete sau abrupte ale filmului. Machiajul este de excepție, Peter Falk fiind greu de recunoscut în spatele caracterului. În general, filmul este o ieșire a lui Falk din stereotipul lui Columbo și stabilirea sa într-un rol care arată că actorul ar fi putut foarte bine să depășească limitele unui „actor de televiziune”. Din nefericire, ceilalți actori sunt doar niște pioni și ca atare, sacrificați poate prea repede; contribuția unei performanțe mai solide din partea lor ar fi adus o notă mai mare filmului.
Am considerat pelicula chiar dacă nu extraordinară, ca având un mesaj suficient de convingător și necesar în zilele noastre, pentru a merita să fie privită. Jocul actorilor îl vom uita, mesajul va rămâne cu noi mult timp după aceea.
Filmul conține câteva vulgarități și comentarii fără perdea. Atenție părinți!
