Mongol – 2007

Nu am mai auzit despre Kazakstan de la … Borat încoace!  Şi acum cu acest film vine răzbunarea Kazakstanului!  Regizorul Sergei Bodrov a lansat acest prim film diontr-o serie de trei, care să vorbească despre mongoli, şi-n special despre Gingis Han, acest personaj cu statură legendară.  Începând cu el şi cu unirea triburilor mongole într-un singur conglomerat, Imperiul Mongol va cuceri un teritoriu vast, de la China până la Rusia, prin India şi Persia.

Filmul acesta se ocupă de copilăria, adolescenţa şi tinereţea lui Temudjin, cel ce va fi numit ca adult Gingis Han.  După ce vede omorârea tatălui său, când copilul avea doar 9 ani, viaţa lui Temudjin nu va fi de loc uşoară.  Vor fi perioade alternant de singurătate, sclavie, călătorii extenuante, lupte pe viaţă şi pe moasrte, confruntarea cu duşmani puternici, vânzare şi trădare de către alţi hani perfizi, şi toate acestea aşezate într-un peisaj de vis, şi presărate de puţine şi rapide scene de iubire între Temudjin şi soţia sa, Bőrte.  De fapt, filmul este perfect ilustrat de o definire a mongolilor, dată de însuşi Temudjin: Mongolii nu ştiu decât să fure şi să omoare.

Temudjin este jucat în mod excepţional de actorul japonez Tadanobu Asano iar soţia sa Bőrte este jucată de Khulan Chuluun.  Filmul începe aşa cum ziceam, când Temudjin este de 9 ani.  Tatăl său îl ia să-şi aleagă o nevastă de la untrib cu care el era la cţite, Merkit.  Noaptea îi prinde pe drum şi ei trag să înopteze la ceva amici de-ai lor, unde o fetiţă cu un an mai mare decât Temudjin îi spune băiatului că s-o aleagă pe ea de soţie.  Tânărul este de acord, în ciuda faptului că tatăl său ar fi vrut altfel.  Astfel misiunea lor se termină devreme, dar alegerea aceasta a băiatului va schimba pentru totdeauna cursul vieţii sale. La câteva zile, în drum spre casă tatăl este otrăvit de nişte rivali, la sosirea sa acasă supuşii tatălui îi fură averea, şi copilul rămâne singur cu mama sa.  Un fost supus al tatălui vrea să-l omoare, dar mongolii nu omoară copiii… aşa că ei vor veni la anul după tânărul Temudjin.

Cei cinci ani, în care Temudjin a promis că se va întoarce după Bőrte trec şi alţii cinci după ei… tânărul este rob, fuge, încheie o frăţie de sânge cu Jamucha (Honglei Sun) şi se luptă mereu să-şi scape viaţa.  Apoi merge să-şi ia soţia care l-a aşteptat.  Bőrte Va juca un rol extrem de important în formarea bărbatului ei.  Acesta o iubeşte pe ea şi numai pe ea, şi este gata să-o ia mereu înapoi de nenumărate ori, de două ori chiar cu copii a căror paternitate este dubioasă…  Dar şi Bőrte îl iubeşte şi-l aşteaptă mereu să se întoarcă.

În final, vândut unui împărat chinez, Temudjin ajunge închis într-o cuşcă şi expus ca un sălbatic pentru privirile curioşilor.  Dar nici aceasta nu poate învinge dorinţa de supravieţuire a lui Temudjin, şi acesta scapă până la urmă cu ajutorul lui Bőrte şi se întoarce acasă.  Acolo adună câteva triburi, şi se decide să unească toate triburile mongole şi să stabilească legi simple dar solide pentru totţi.  Ultimul biruit este chiar Jamucha, fratele de sânge.  De-acum Gengis Han este liderul tuturor mongolilor.

Filmarea este în peisaje ce-ţi taie respiraţia, viaţa şi condiţiile de trai ale mongolilor sunt perfect înfăţişate deşi după imaginaţie şi foarte puţine surse sigure de inspiraţie, deoarece mongolii nu şi-au scris istoria ci aceasta a fost transmisă pe cale orală şi s-a pierdut în mare parte.  Asano aduce mult profesionalism unii rol jucat extrem de solid şi complex.  Bodrov realizează un film care te face să aştepţi celelalte două promise.  Trei stele şi jumătate din patru.

Australia

Pe surt:
- Film de acţiune şi aventură, cu un amestec de suspens şi dragoste, în regia lui Baz Luhrmann.
- O doamnă din înalta societate britanică (Nicole Kidman) călătoreşte în Australia pentru a-şi confrunta soţul cu privire la o bănuită infidelitate.  La sosire ei, soţul este găsit mort şi ea se află în postura de a pierde ferma de vite sau a o pune pe picioare.  Mânată de ambiţie, eroina filmului se decide să ducă în portul Darwin circa 1,500 capete de vite, trecând printr-un teren săbatic şi neopitalier, precum şi confruntându-se cu împotrivirea oamenilor unui rival bogat şi care încerca să monopolizeze piaţa de vânzare a vitelor.  Cu ajutorul unui angajat (Hugh Jackman), de care până la urmă se îndrăgosteşte, doamna reuşeşte să ducă vitele la Darwin, doar pentru a face faţă unui alt pericol: atacul aviaţiei japoneze care tocmai a atacat cu succes Pearl Harbour.

Filmul este povestit de un copil, Nullah (Brandon Walters), care are mamă aborigenă şi tată alb.  Nullah ni-l prezintă pe bunicul său, King George (David Gulpilil) un vraci aborigen care are apariţii ciudate în momentele cheie ale filmului, încercând prin magie şi incantaţii să influneţeze în bine cursul evenimentelor.

Nullah trăieşte la ferma soţului lui Lady Sarah Ashley (Nicole Kidman), fiind fiul unui anagajat al acestuia (Neil Fletcher, jucat de David Wenham) şi al unei servitoare aborigene.  În deschiderea filmului asistăm la omorârea soţului lui Sarah Ashley cu o suliţă cu cap de sticlă (ca una din cele folosite de King George).  Suliţa lasă să se bănuiască că vraciul ar fi fost ucigaşul.  Mai mulţi oameni însă ştiu că ucigaşul este Neil Fletcher, care este intrus între anagajaţii fermei de către marele latifundiar, King Carney (jucat de Bryan Brown) cel ce încearcă să monopolizeze comerţul cu vite.

Sosirea lui Sarah Ashley în Australia este plină de umor, aristocrata potrivindu-se aici în ţinutul acesta dur ca nuca-n perete.  Imediat după sosire, Sarah îl întâlneşte pe Drover (Hugh Jackman), un fel de cowboy australian care nu are stăpân dar care-şi oferă serviciile de specialist în conducerea de mari cirezi de vite celui ce are nevoie de serviciile sale.  Cei doi nonconformişti, după un „duel” ce ţine o treime din film, vor ajunge să se îndrăgostească.  Sarah Ashley soseşte la ferma soţului doar pentru a participa la înmormântarea acestuia şi pentru a afla că nu infidelitatea l-a ţinut departe de ea ci lupta acestuia cu King Carney în încercarea de a-şi ţine ferma neînghiţită de fermierul avid.  Sarah se decide să îl sfideze pe King Carney, dându-l afară pe omul acestuia înfiltrat între anagajaţii fermei lor (Neil Fletcher) şi ducând în portul Darwin, la concurenţă cu Carney, 1500 de vite de care are armata nevoie.  Dover va ajuta la ducerea vitelor.  Echipa de „cowboys” este alcătuită din însuşi Dover, un aborigen prieten, câteva femei aborigene, un beţiv şi micuţul Nullah.

Dragostea se mişcă în film pe trei planuri: Ashley pentru Dover, Ashley pentru Nullah (ea nu poate avea copii dar va decide să-l înfieze pe metis) şi a lui Dover pentru Nullah.  De fapt, înfierea lui Nullah este îngreunată de faptul că politica guvernului australian este de a aduna toate corciturile şi de a le trimite pe o insulă unde, sub supravegherea unor preoţi, aceştia să fie educaţi.

Echipa aduce vitele la portul Darwin, aici reuşeşte să urce vitele pe vapor înaintea lui King Carney şi aproape totul se sfârşeşte cu bine… dacă filmul nu ar fi kilometric şi dacă japonezii nu ar ataca Darwin-ul împreună cu insula unde, metişii sunt supuşi procesului de educare, şi unde şi Nullah a ajuns, prins de autorităţi.  Dragostea dintre Sarah Ashley şi Dover întâlneşte şi obstacole, prilejuite de spiritul independent al cowboy-ului.  Cei doi se despart pentru a nu se mai întâlni niciodată.  Doar că Dover se duce să scape copiii de pe insula bombardată de japonezi, reuşeşte şi revine în Darwin tocmai când ultimul camion al unui convoi de evacuare este gata să părăsească portul.  Sarah face parte din acest convoi, cei trei se reunesc şi dragostea este în sfârşit împlinită.

Desigur că este extrem de dificilă urmărirea povestirii în câteva cuvinte.  Filmul este bine jucat de Kidman, Jackman, Walters şi ceilalţi.  Dar povestirea e prea lungă şi obositoare.  Chiar previzibilă de la un moment dat.  Întâmplări imaginare sunt plasate într-un context istoric real pentru a primi credibilitate.  Aparenţa sporadică şi magică a lui King George aduce irealul în povestire şi astfel se pierde credibilitatea acesteia.

Imaginea este de nota zece, artificiile impresionante, dar povestirii îi lipseşte ritmul şi fluenţa.  Amalgamul de politică, eros, epic, istorie şi artă este nereuşit.  Unora le va place mult, alţii (printre care şi eu) vor rămâne indiferenţi şi obosiţi.  Două stele din patru.  Cu indulgenţă.