Stuck – 2007

Regizorul Stuart Gordon preia scenariul lui John Strysik şi cu ajutorul actorilor Mena Suvari (în rolul lui Brandi), Stephen Rea (jucând rolul lui Tom Bardo) cu ajutorul lui Russell Hornsby (Rashid) realizează un thriller reuşit cu mijloace minime.

Brandi este soră medicală la o casă de bătrâni, şi este destul de grijulie şi dedicată.  Superiorii ei o observă şi-i promit chiar o posibilă avansare.  Doar că e vineri seara şi Brandi pleacă la o petrecere.  Acolo consumă un drog, apoi bea, şi-n drum spre casă, sub influenţa alcoolului şi a drogurilor, încercând să dea un telefon, loveşte un bărbat care intră prin parbrizul maşinii şi rămâne înfipt în parbriz.

Bărbatul este Tom Bardo, un tip rămas de curând fără muncă şi fără adăpost, petrecându-şi prima noapte din viaţa sa pe stradă; el trece strada fără să fie atent şi este lovit de maşina lui Brandi.  Brandi decide să-l lase pe Tom acolo-n parbriz, oricum este rănit grav şi pe jumătate mort.  Îl va duce acasă, unde va pune închide maşina în garaj, şi-l va lăsa pe Tom să moară acolo, ca după aceea să-i arunce cadavrul.

Doar că Tom nu vrea să moară.  Şi dacă nu ai crezut că se poate face un film întreg într-un garaj, te-ai înşelat!  Tom caută orice metodă să scape cu viaţă: trece din parbriz în maşină, pentru a ajunge la un celular pe care Brandi l-a uitat acolo când a doua zi a plecat la serviciu.  Din nefericire, celularul rămâne fără baterie în mijlocul apelului către poliţie.  Apoi găseşte ceva pungi de plastic şi o bucată de lemn (cu care Brandi l-a lovit în cap ca să-l ameţească, când a plecat la muncă) şi-şi face o atelă pentru piciorul rupt.

Tom claxonează în garaj, şi face tot posibilul să tragă atenţia vecinilor.  Un mexican aude dar nu intervine ca să nu atragă atenţia autorităţilor; îi e frică că ar putea fi deportat.  Brandi se întoarce acasă şi cu ajutorul lui Rashid, care e prietenul ei şi un tip ce face pe durul, planifică eliminatrea lui Tom.  Restul, va trebui să vedeţi pentru a crede!

Îmi place cum joacă Mena Suvari: paleta de sentimente demonstrate este vastă: ea trece cu uşurinţă de la mânie la calm, de la frică la confidenţă, de la bunăcoinţă cu pacienţii ei la nerăbdare cu Tom.  Este manipulativă şi manipulată în acelşi timp.  De partea lui, Stephen Rea este şi el actorul perfect pentru rolul lui Tom.

Filmul frizează absurdul şi tratează ca o comedie o tragedie.  Dar, e interesant.  Două stele din patru, pentru actorie.

Vantage Point 2008

Filmul se deschide printr-o privire a evenimentelor din perspectiva unei echipe de știri a canalului american de televiziune GNN (desigur imaginar). Puțin mi-am închipuit că introducerea aceasta este doar preambulul unei prezentări a aceleiași acțiuni din alte cinci puncte de vedere (vantage point = punct de vedere). Abordarea aceasta aduce aminte de filmul „Rashomon” a unuia dintre cei mai mari cineaști ai tuturor timpurilor, japonezul Akira Kurosawa. În Rashomon, patru indivizi privesc un viol și o crimă prin amintirea evenimentelor de către fiecare dintre ei în timp ce așteaptă la poarta Rashomon a orașului Kyoto.

No Country For Old Men

Frații Joel și Ethan Coen recidivează! După Fargo și alte filme notabile ei revin cu un film care presupun că va primi ceva nominalizări pentru Oscar, măcar pentru imagine, regie și jocul lui Tommy Lee Jones (sheriful Ed Tom Bell).

Pe scurt, acțiunea se petrece pe la anul 1980 în Texas. Llewelyn Moss (jucat de Josh Brolin), locuitorul unui orășel mic, murdar și prăpădit, este într-un deșert din apropiere, la vânătoare de căprioare. Acolo dă peste scena unei crime care s-a petrecut nu cu mult timp în urmă. Mai multe camionete și mașini, împrăștiate în cerc, și cu cadavre pe lângă care bâzâie muștele răspândite printre mașini, ne introduc la acțiunea din următoarele aproximativ două ore. Masacrați aici au fost niște traficanți de droguri. Moss merge pe niște urme și dă peste cadavrul unuia care scăpase din masacru, dar murise mai târziu la umbra unui copac. Lângă cadavru, o geantă cu două milioane de dolari. Moss o ia, fără să realizeze pericolul la care se expune și că se păstrează mai greu banii decât se câștigă.

The Contract (2006)

Un thriller care are majoritatea ingredientelor unui asemenea film, care are și actorii meniți să joace bine și să atragă privitorii (implicit și banii la „box office”) dar care la sfârșit este încă o pierdere de timp de cam 90 de minute adăugată la cele alte câteva mii de minute pierdute la fel!

Morgan Freeman și John Cusack ar trebui să fie ingredientele unei rețete bune a oricărui film, dar deși ambii joacă mulțumitor, filmul pare a fi făcut din bucățele de imagini lipite una lângă alta de un regizor neîndemânatic (Bruce Beresford).

Freeman este un asasin mercenar pe nume Carden, care după uciderea fiului unui politician și după un accident de mașină ajunge la spital. Transportat de către un polițist, încearcă să scape de acesta, mașina ajunge într-o prăpastie, polițistul e pe moarte dar cu ultima răsuflare îl încredințează pe Carden unui turist (Ray Keene jucat de Cusack) care este într-o excursie prin munți cu fiul său (Chris jucat de Jamie Anderson). Ray avea o imagine proastă în fața fiului și excursia aceasta avea menirea de a-i repara imaginea… Ei bine, acum Ray are ocazia să fie erou! Profesor de sport dar fost polițist, se angajează să-l ducă pe Carden și să-l predea autorităților în ciuda obstacolelor (sunt urmăriți de acoliții lui Carden, sunt împiedicați de intemperii și forme de relief sălbatice). Carden se roagă de mai multe ori să-l elibereze, dar rugămințile sale întâlnesc urechi surde.

Acțiunea ajunge la puctul culminant când cei trei se adăpostesc într-o cabană. Aici mai dau și peste… elementul feminin (Megan Dodds), care, desigur, nu poate lipsi din nici o astfel de aventură! După ce scenariul ne scapă de prietenul ei, ea devine „prietena” lui Ray (îi dăm voie că-i văduv și-și poate reface viața, nu?).

Totul e bine când se fârșește cu bine. Singurul care a pierdut ești tu, care nu ai rămas cu nimic din filmul acesta! Noroc că nu l-am văzut la cinema, ci pe un DVD închiriat cu $1/seară. Și am avut ocazia să mai văd și sălbăticia statului în care locuiesc (Washington) deși filmul a fost filmat în… Bulgaria! Mă rog. Se pare că bugetul a fost miculuț și mă îndoiesc că incasările au fost spectaculoase. Poate că Freeman ar trebui să fie mai selectiv cu filmele în care joacă. Că de altfel, nu-i un actor rău.

Shattered (2007)

Filmul ne prezintă o familie care este reușită și fericită din toate punctele de vedere: au situație financiară bună, soții sunt frumoși, se iubesc, soțul (Neil Randall jucat de Gerard Butler) are un serviciu bun și chiar perspective de a fi avansat. Prietenele soției (Abby, rol jucat de Maria Bello) o invidiază că are un soț bun. Soții Randall au o fetiță, Sophie la care țin ca la ochii din cap.

E ziua de naștere a soției. Fetița va fi îngrijită de o doamnă de la o agenție, soția va merge să-și facă de cap cu prietenele până la miezul nopții iar soțul va merge la patronul afacerii unde lucrează pentru o posibilă avansare. Soții Randall se urcă în mașină și pornesc la drum când din scaunul din spate, apare Tom Ryan (Pierce Brosnan) cu un pistol în mână, care le aduce la cunoștință că Sophie a fost răpită și că pentru a îi salva viața, ei trbuie să asculte de el.

Așa încep următoarele 24 de ore de iad pentru Abby și Neil. Tom le cere să facă o mulțime de lucruri, le ia toți banii, cărțile de credit, îi supune la umilințe, îi pune în situații imposibile, ca până la urmă să-i ceară lui Abby să se dezbrace pentru el, iar lui Neil să împuște un nevinovat. Toate acestea se derulează într-un suspans care te face să-ți muști ughiile. Încerci mereu cu mintea să fii înainte cu un pas, câteodată nimerești în ce direcție va merge acțiunea, dar de cele mai multe ori, nu-ți dai seama. Doar înțelegi că sub presiunea lui Tom tot ce au clădit soții Randall în ultimii 210 ani de căsnicie este demolat cărămidă cu cărămidă. Cei doi ajung să se certe, să-și reporșeze infidelități și greșeli din trecut, apoi se împacă iarăși, își dau seama că e un joc mde măcinare psihologică, dar nu înțeleg ce urmărește Tom. Acesta se dovedește a fi mereu cu un pas înaintea lor. După ce Tom o ia pe Abby (aceasta se dezbrăcase în prealabil, apoi se îmbrăcase pentru Tom cu o rochie foarte sexy și cei doi plecaseră chipurile să petreacă împreună) Neil se duce să reclame la poliție răpirea fetiței și a soției. Polițistul de serviciu îi spune că știe, că soția lui tocmai fusese acolo și le-a spus că el va veni cu reclamația, dar că de fapt ea îl părăsește și de aceea este soțul atât de bulversat.

Nu veți afla decât la sfârșit deznodământul acțiunii, și nu am să vi-l spun nici eu. Mike Barker a regizat bine puținii actori ai producției (printre producători, Pierce Brosnan și Mel Gibson). Thrillerul și-a atins ținta deși mie mi se pare că nici un actor nu a strălucit deosebit. Momentele de tensiune au fost bine transmise dar la un moment dat au devenit monotone.

Ei, e un film ce-l vezi o dată, apoi nu mai simți nevoia să-l revizitezi decât peste 10 ani, sau poate nici atunci! Filmul se mai numește și „Butterfly on a wheel”.